Se spune ca dragostea este oarba, ea nu alege. Dar in zilele noastre, acest subiect a devenit unul extreme de controversat. Astfel, casatoria a devenit un process care sufera amanare, concubinajul avand intaietate. Uneori concubinajul este inlocuit de oficierea unei logodne.
     In actualul proiect de cod, logodna este “permisiunea reciproca de a incheia casatoria”, iar in Codul lui Calimach, logodna este “fagaduinta pentru urmatoarea insotire si se face desavarsit sau nedesavarsit”.

     In prezent, situatia este putin diferita, oamenii nu mai considera logodna o promisiune, ci doar o simpla binecuvantare din partea Bisericii pentru a putea trai in afara casatoriei. Casatoria se poate face si fara logodna, dar pentru unii acesta este un eveniment pe care nu il trateaza deloc cu superficialitate. In trecut, logodna nu se putea rupe decat daca exista un motiv serios. In orice cuplu exista divergente, dar o cearta banala nu poate produce o despartire intre doi oamani care se iubesc si se respecta. In mod frecvent, dupa oficializarea logodnei, de obicei, la scurt timp urma casatoria.
     Ar fi bine ca intr-o lume atat de agitate si complexa, sa nu uitam de lucrurile aparent fara relevanta, dar care au un considerabil aport asupra implinirii noaste ca oameni, in plan sentimental. Logodna este pentru multi o ceremonie banala, dar pentru cei care ajung sa petreaca aceste clipe, nu poate fi decat un moment unic, plin de emotii, bucurii si zambet.
     Cel mai important este ca, daca logodna, casatoria ori concubainajul nu au un un happy-end si se ajunge la o ruptura, persoanele dezamagite ori inselate sa reuseasca sa ramana cu amintirea clipelor frumoase si sa aiba bunul-simt sa nu comenteze cu nimeni motivele despartirii sau sa il judece pe cel care i-a fost alaturi.